“In poker ca in viata” un articol de Bobby Voicu
Îmi place să joc poker. Am descoperit jocul acum vreo 3-4 ani (e vorba de No Limit Texas Hold’em, nu de jocul ăla cu 5 cărţi, jucat când eram copii) şi de-atunci îl joc, când şi când, de cele mai multe ori online. E interesant, pentru că mi-a plătit de vreo două ori chiria, dar nu am jucat niciodată sume mari.
Ce am învăţat însă din poker?
Pokerul este, în ciuda a ceea ce crede lumea, un joc de aptitudini. Ai nevoie de răbdare, spirit de observaţie, trecând peste inteligenţa necesară pentru a fi în stare să înţelegi regulile. Cum de la marile turnee, la ultimele mese ajung în mod constant aceiaşi oameni, se întreabă ei. Chiar sunt aşa de norocoşi, de ani de zile?
Ca şi viaţa, are componenta sa de noroc. Poţi juca totul perfect, dar să ai ghinionul ca adversarul să prindă “carte miracol” şi să facă o chintă royală, o mână care apare o dată la 649.740 de mâini (sunt jucători de poker care joacă o viaţă întreagă fără să vadă o astfel de mână la masa lor). Şi să pierzi. Dar, de cele mai multe ori, în viaţă, ca şi în poker, nu norocul contează. Da, norocul ajută, dar munca şi efortul sunt cele care te duc la rezultatele pe care le vrei.
Tot ca în viaţă, cei care pierd la poker dau întotdeauna vina pe adversar (care a jucat o carte care nu trebuia jucată, echivalent cu a avea relaţii, intrări etc. în viaţă) sau pe noroc (au prins ăia o carte super bună), dar rareori pe ei înşişi.
De când mă ştiu m-am grăbit, nu am avut răbdare. Întotdeauna am considerat că e mai bine să faci ceva acum, să scapi de stres, decât să mai aştepţi încă o lună, ca să faci oricum acelaşi lucru, dar să ai şi o lună în care să te chinui cu probleme de conştiinţă (am învăţat asta încercând să îmi fac curaj să spun părinţilor notele proaste în gimnaziu şi liceu 
).
Poker-ul, însă, m-a învăţat să am răbdare. În poker, mare parte din timp nu faci altceva decât stai şi aştepţi. Aştepţi până prinzi cea mai bună mână, în cel mai bun moment posibil. Aşteptarea e plictisitoare, apar o grămadă de tentaţii, o grămadă de cărţi care par că pot fi jucate. Dar în timp înveţi că trebuie să aştepţi mâna cu cele mai multe şanse, nu cea care arată cel mai bine. Astfel, am ajuns ca şi în viaţă să am răbdare, să nu mă mai enervez aşa de tare când durează până ce iese ceva (pentru că întotdeauna durează mai mult decât vrei).
Mai mult, poker-ul te învaţă să rişti, uneori, chiar dacă nu e totul cum ar trebui să fie, pentru că nu mai ai cum să aştepţi. Te învaţă să iei decizii în momente dificile, acceptând că poţi pierde, dar că riscul de a nu câştiga e mai mare decât faptul că pierzi atunci. Mai degrabă decât mai târziu.
Ştiţi replica “fake it till you make it”? Poker-ul e jocul perfect ca să te înveţe cum, pentru că ai o grămadă de momente când apelezi la cacialmale ca să obţii un avantaj. Mai ales în negocieri, pokerul se poate dovedi o şcoală foarte bună.
Nu în ultimul rând, am învăţat să mă ridic de la masă (sau să închid calculatorul) atunci când pierd. Sau când sunt obosit. Pentru că atunci deciziile sunt cele mai proaste posibile. Şi te fac să pierzi bani, aşa cum în viaţă te fac să pierzi relaţii, prieteni şi, de ce nu, bani.
Este adevărat, eu am jucat mai mult poker online. Nu am ajuns încă în cazinouri, aşa că nu ştiu care sunt problemele care pot apărea acolo (mai ales că am auzit adevărate poveşti de groază din cazinourile din România, deşi am avut câteva surse care mi-au zis că lucrurile s-au îmbunătăţit). Online e comod, joci din propriul tău cuib, poţi juca la mai multe mese deodată, să omori plictiseala aşteptării… dar cele mai mişto momente au fost când am jucat cu prietenii la masă. Pentru că atunci vezi toată gama de reacţii pe care ţi-o poate arăta un jucător.
Un cuvânt la sfârşit, totuşi. De când joc poker am auzit o grămadă de poveşti despre oameni care pierd bani şi case la poker, care se sinucid etc. Pentru mine este un joc. Nu este ocupaţia mea principală şi nu ţin să trăiesc din poker (deşi nu mă deranjează când mai câştig chiria), aşa că prefer să joc când şi când. Dar nu uitaţi că poker-ul se joacă cu bani. Şi dacă nu sunteţi în stare să vă controlaţi când vine vorba de parieri şi jocuri de noroc, e mai bine să vă abţineţi de la poker. Pentru că dacă nu aştepţi să înveţi, dacă nu citeşti cărţi despre el, dacă nu îl priveşti ca pe un joc, poker-ul este doar pariere, doar noroc. Şi mai bine nu vă apucaţi.
Tags: articol holdem, Holdem, poker
